Titus Livius (59a.Chr.-17a.Chr.) făcea parte din nobilimea locală, conservatoare a vechilor obiceiuri. În societatea romană Titus Livius era cunoscut ca fiind un om de o deosebită valoare culturală. El a avut lucrări pe teme de filozofie, opere sub formă de epistole în care a abordat problema retoricii.  Lucrarea sa fundamentală este ,,Ab urbe condita” (De la întemeierea Romei). Aceasta a fost scrisă în 142 de cărţi.TITLUL este o expresie literară latină care înseamnă ,,de la fondarea Cetăţii’’, adică a Romei. Era folosită de istoricii romani pentru a data evenimentele, prin referire la data legendară a fondării Romei de către Romulus.  TEMA acestei opere relevă evenimentele de la începuturile Romei, sosirea lui Eneas în Latium până la moartea lui Drusus, fiul vitreg al lui Augustus, în anul 9 p.Chr.  IDEEA lucrării este istoria curajului, dreptăţii, modestiei, dragostei de popor, a celor mai alese virtuţi pe care Titus Livius vrea să le cultive în sufletele concetăţenilor săi.  GENEZA operei. Cele mai importante dintre izvoarele care stăteau la îndemâna unui istoric antic erau documentele timpului: acte oficiale, inscripţii, pietre funerale, mărturii contemporane, dar şi alte lucrări istorice care tratau aceleaşi probleme.  CONCEPŢIA DESPRE ISTORIE- Faţă de documente Titus Livius Nu are o atitudine strict ştiinţifică critică şi nici nu le confruntă pentru a verifica unele informaţii.Titus Livius înfăţişează faptele istorice şi eroii într-o formă elevată. Astfel descrierea personajelor, conturarea precisă a portretelor sunt astfel închegate încât din fiecare se disting în mod clar trăsăturile personalităţii.  Unul dintre cele mai celebre portrete trasat de Titus Livius este acela a lui HANNIBAL. În caracterizarea acestuia un rol important îl au faptele care duc la realizarea şi unui caracter dramatic al operei.  Hanibal (247a. Chr.-183a.Chr.) a fost om de stat şi general cartaginez, considerat unul dintre cele mai mari genii militare ale istoriei. Hanibal a luptat mulţi ani împotriva Romei în cel de-al doilea război punic..  Prin caracterizarea directă făcută de naratorul obiectiv reiese o calitate importantă, a lui Hanibal - cutezanŢA, deoarece este ,,cel mai cutezător dintre toţi’’. De asemenea, el se caracterizază prin chibzuinţă, înţelepciune în arta războiului ,,dovedea cea mai mare chibzuinţa…’’. Hannibal reuşeşte să-şi supună armata şi prin trăsăturile feţei ,, văpaie şi forţă în privire’’m privire aidoma cu cea a ale tatălui său.  O altă însuşire a lui Hanibal e faptul că era un om echilibrat ,,cumpătat la mâncare şi băutură mulţumindu-se numai cu atât cât îi cereau nevoile trupeşti’’ cumpătarea fiind conturată prin caracterizarea directă.  Din caracterizarea indirectă reies alte calităţi ale lui Hanibal precum rezistenţa fizică :,,Suporta la fel de bine frigul cât şi arşiţa...’’, nu era ,,robul plăcerilor’’. Apoi este accentuată ideea de rezistenţă fizică ,,Hanibal nu ţinea cont de zi sau de noapte’’ dovedindu-se un personaj capabil să treacă peste orice obstacol.  Veşmintele simple nu îl deosebeau ,,prin nimic de cei egali cu el..’’, ci doar armele şi calul îl vor evidenţia în ochii ostaşilor. Hanibal este nu numai un bun strateg , dar şi un foarte bun ostaş: ,,era de departe cel mai bun dintre călăreţi şi pedestraşi’’. Impresionantă este şi vitejia, curajul, dar şi mânuirea armelor, deoarece la bătălie pornea cel dintâi şi se retrăgea cel din urmă’’. Hanibal dovedeşte această iscusinţă în luptă prin faptul că a slujit timp de trei ani sub comanda lui Hasdrubal.