Potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, familia este aşezământul divin creat de Dumnezeu în rai, prima societate naturală, o legătură indisolubilă dintre bărbat şi femeie (Fac. 2, 18, 21-24). Familia este cea dintâi instituţie, izvor a tuturor celorlalte, unitatea primordială a întregii societăţi. Legătura care se realizează între un bărbat şi o femeie devine mai puternică decât orice legătură de sânge, căci a spus Dumnezeu: va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup (Fac. 2, 24). Dacă în Vechiul Testament familia era o legătură naturală, firească, dintre un bărbat şi o femeie, odată cu naşterea creştinismului, ea este ridicată de Hristos la rang de Taină. Căsătoria, prin care se întemeiază familia, devine taină mare (Ef. 5, 32), prin care cei doi soţi primesc binecuvântarea şi harul Duhului Sfânt, care îi ajută în îndeplinirea scopului ei şi în împlinirea şi desăvârşirea dragostei dintre soţi. Legătura dintre bărbat şi femeie este văzută ca model al legăturii dintre Hristos şi Biserică. Motivul căsătoriei este iubirea dintre soţi, iar scopul acesteia este întreit: în primul rând, ajutorul reciproc (Fac. 2, 18), apoi naşterea de copii (Fac. 1, 28), şi nu în ultimul rând, ferirea de desfrânare (1 Cor. 7,| 2). Soţii sunt datori să se iubească şi să se cinstească (1 Cor. 7, 3), să fie fideli unul altuia, să-şi iubească copiii, asigurându-le bunăstare materială, dar şi o bună educaţie. Copiii, la rândul lor, trebuie să-şi cinstească părinţii, să-i asculte, să-ajute şi să se roage pentru ei, atât cât sunt în viaţă, cât şi după moarte.Biserica îndeamnă pe membrii familiei să petreacă viaţa într-o atmosferă de rugăciune, avându-L în felul acesta mereu pe Dumnezeu în mijlocul ei, fiind conştienţi că tot ceea ce fac trebuie să fie spre mântuire. Rolul şi rostul familiei este foarte important dacă avem în vedere că ea menţine continuitatea biologică a societăţii prin copii, dar şi pe cea culturală, din tată în fiu, prin educaţie.