Ma simpt rau....ingrozitor ca nu pot face nimic.Sunt doar un copil.Ce am meritat asa soarta?Eram ca fratii nimic nu ne despartea dar acum...Prietenul meu...cel mai bun prieten s-a imbolnavit!e internat in spital si nu pot sa fac nimic...doar sa il incurajez ca totul va fi bine...duminica am fost cu mama si lam vizitat...era palid,dar tot cu zambetul pe buze.El nu stia ce anume are dar atunci intrase medicul cu verdictul...(spune tu ceva vreo boala care vrei).Ia perit zambetul si o lacrima i sa scurs pe obraz.Ca un bun prieten l-am incurajat ca totul va fi bine.Iam spus ca nimic nu e perdut.Iam spus sa faca sport sa manance bine si sa respecte tratamentul.In fiecare zi plecam la el cu mandarine (preferatele sale) si cu un zambet fals pe fata.Nu suportam sa-l vad suferind asa ca am inceput sa ne aducem aminte de vremurile cand ne distram si stateam pina tirziu afara,de zilele cu soare,de geamul spart cu mingea,de cicatricia de pe piciorul satng cand am mers sa furam pere,de ziua mea de nastere cand tortul meu a fost asternut pe fata mea si de toate vremurile bune.Cand am plecat sa-l vizitam inca odata aflasem ca nu mai era acolo iar medicul sau nu era pe loc.Unde era cel mai bun prieten?Plecasem la scoala si l-am vazut cu obrajii palizi si se vedea ca era obosit.Mi-sarit in brate si mia zis multumesc pt tot..mi-a zis ca doar eu lam tinut in viata cu urarile de bine.Miau dat lacrimile si am fost nespus de fericit!!! Sper ca a fost de folos ;))