Trece vremea ca visele pe care le uităm  Trece timpul ca ploile  Trec şi anii, florile vieţii se ofilesc  Şi-n mintea noastră, doar amintirile mai trăiesc  Zile,nopţi ,anotimpuri trec grăbit  Tot ce-i frumos şi curat  Tot ce e trist sau păcat,zâmbet,bucurie  Soare,primăveri,tot ce este plăcut  Se duc şi anii tăi.  Anii se duc ,rând pe rând  Nu se mai întorc nicicând  Şi clipa ce acum o trăieşti  Niciodată nu o mai întâlneşti  Tot ce ai făcut şi ai vorbit  Scrise rămân şi-ntipărit  Pentru slava de nedescris  Sau pentru un veşnic abis.  Trece vremea ca visele pe care le uităm  Trece timpul ca zorile  Trec şi anii ca un sunet  În zbor ,dar sus în ceruri  Nu se şterge răsunetul lor  Amăgire-s toate , Goană după vând  Alergare şi chin , Deşertăciune sunt  Ani tăi dezleagă-i de tot ce-i trecător  Şi adună comori pentru cer  Comori ce-n veci nu mor.  Anii se duc, de vrei sau nu vrei  Alege azi ce vrei să faci cu ei  Lasă în urmă greşitele căi  Adu-ţi la cruce anii tăi .  Coda: Anii se duc nu se mai întorc  Ca un sunet trece vraja lor  Însă în ţara de apoi  Nu se va stinge răsunetul lor.

Vântul trece lin, uşor Printre arbori şi deodată C-un parfum îmbătător S-a umplut pădurea toată.Florile din jur se-ntreabă: - Poate vine-n ospeţie Vreo zeiţă de la îngeri? Să ne-mbete, cine ştie? - Nu, răspunde-nfumurată, Îndreptând capul spre soare, Floarea care printre flori, Este-n codru cea mai mare.Nu e alta-aici ca mine, O zeiţă sunt doar eu! - Ah, îi zice atunci pădurea, Ai miros urât şi greu.Eşti tu mare, eşti ghimpoasă, Dar zeiţă-i altă floare, Uite-o colo subţirică, Gingaşă, fermecătoare.Stă cuminte, stă în umbră, Aplecată spre pământ, Lacrimi albe, mici, rotunde, Clopoţei de-argint în vânt…Ea e floarea, ea-i zeiţa, A-nflorit întâia oară. Ne-a adus parfum ceresc Şi-i vom zice… Lăcrămioară.