La inceput gandirea economica a fost un reflex sau o componenta a gandirii religioase continuta in texte cu o valoare sacra, ea desprinzandu-se  din acest cadru al gandirii moral-religioase si filozofic-politice abia in epoca moderna.                Primele texte in care isi fac aparitia idei economice sunt Upanisadele, Artaastra, Legile lui Manu, Dharmasatra(India), sau Codul lui Hammurabi(Egipt si Babilon), texte care pe langa reguli de baza a conduitei moralei contin si o multime de invataturi cu caracter economic, si nu intamplator s-a afirmat ca istoria doctrinelor economice a inceput cu decalogul lui Moise mentionat in Vechiul Testament.     Organizarea social-economica in Orientul Antic               Datorita vicisitudinilor conditiilor naturale, a necesitatii organizarii unitare a vietii in functie de evolutia factorilor externi, a suprafetelor intinse ce trebuiau administrate si cultivate, a dependentei ritmicitatii vietii economice de unele fenomene climatice cum ar fi revarsarea raurilor Nil, Tigru si Eufrat, precum si datorita nevoilor economice si de aparare, statele Orientului Antic (Egiptul, Asiro-Babilonia sau Palestina) au fost organizate aproape de la inceput in structuri centralizate. S-a produs astfel o centralizare politica, economica si religioasa ce a condus la o centralizare a culturii, care patrunzand adanc in popor, a devenit o putere unificatoare, a dat statului o fizionomie culturala unitara. La randul sau acest lucru a condus de-a lungul timpului la realizarea unor insemnate progrese in numeroase domenii de activitate: Egiptenii au inventat scrisul si suportul acestuia papirusul, calcularea timpului ce a condus la inventarea Calendarului precum si a Astronomiei, urmand apoi matematica si geometria. Asirobabilonienii prin dezvoltarea comertului au dat omenirii moneda metalica. Tot ei au introdus si primele acte juridice scrise – Codul lui Hammurabi. Fenicienii au introdus primele descoperiri legate de navigatie, scrierea alfabetica si sistemul greutatilor de masura. Evreii au lasat lumii  o noua conceprie religioasa, o noau atitudine despre viata sociala, despre dezvoltarea economiei de marfuri.               Perceptia dominanta in Antichitate despre ordinea naturala si organizarea sociala era una fundamental religioasa.                Pentru perioada de inceput, la toate popoarele Orientului Antic exista o forma de proprietate comuna asupra bunurilor. In mileniul al III-lea i.e.n. incepe sa se dezvolte proprietatea privata si odata cu ea are loc structurarea societatii in clase sociale. Are loc restrangerea economiei naturale si extinderea economiei de marfuri, intensificarea circulatiei banesti, precum si aparitia primelor institutii de credit. Apare si ia amploare schimbul de marfuri in localitati si intre acestea si chiar intre tari.