nucul  creste mai mult singuratic, il gasim in  curtile oamenilor, izolat  in vastra satelor, langa fantani, in jurul izvoarelor, pe marginea terenurilor agricole, de-a lungul drumurilor, pastrand racoare si raspandind un miros puternic si placut. Coroana rotata, masiva, trunchiul puternic,talia inalta, scoarta neteda si cenusie,  ramurile puternice si frunzisul des,  de culoare verde inchis cu un miros placut ii confera o deosebita frumusete, facandu-l o specie decorativa de mare efect, dar si un arbore deosebit de generos (putand fi considerat un tezaur al plantelor din tara noastra).Nucul este parte integranta din viata si fiinta noastra, a stat  aproape de om (la o margine de curte, la poarta)  fiind prezent in cadrul  multor sarbatori populare, credinte si obiceiuri.In timpul festivitatilor solemne, grecii antici isi ofereau unul altuia  fructe de nuc. Romanii il prezentau la ceremoniile matrimoniale. In antichitate nucile erau folosite  ca monede de schimb. In  cultura noastra, nucul era sadit pe langa casa cu ocazia unui eveniment special, cum ar fi venirea pe lume a unui copil.Nucile se daruiesc uratorilor de Craciun , de anul Nou si Boboteaza sau se agata in pomul de pomenire al raposatului in drum spre locul vesnic.De rusalii, femeile duc la biserica frunze de nuc.  Dupa ce sunt sfintite se pun la stresinile caselor sau la icoane. Este un arbore viguros ajunge la 30 m înălţimr. are trunchi gros şi scoarţa netedă, argintiu, cenuţie, crengi puternice,  coroana mare si bogată. fRUNZELE SUNT MARI COMPUSE DIN 5-9 FOLIOLE ELIPTICE, CU MARGINI ÎNTREGI GLOBALE, SINT DE CULOARE VERDE .fructul este sferic are o singură sămînţă cu 2 cotilidoane mari , lemnoase tari . Invelisul vere gros