Dimineata in sat      Intr-o zi de iarna  eu cu catva prieteni de-ai mei ne-am hotart sa mergem intr-un sat comun unde nam mai fost . Asa caci noi am pornit spre drum dis-de-dimineata fara ca parintii nostri sa stie         Dupa un timp am ajuns in acel sat care se numea Mica , zapada sa asternut ca un covor  alb de matase cusut cu multe pietricele sclipitoare . Neaua cazuta stralucea ca cristalele pe intinsele campii . In padurile in care se zares in  departare , copaci au siluetele  fumurii . Iar drumul nu se mai vedea , era ca o onglinda alba care-ti reflecta  chipul. In momentul acela noi am ramas foarte incantati de cele vazute . Am contiuat sa mergem si am vazut tot satul care era impodobit cu diverse instalatii care la noi in sat nu era asa .       Dupa cateva ore ,  noi am mers acasa si le-am povestit prieteniilor despre ce frumos era in acel satut .