Reconstituirea proceselor etnice şi stabilirea apartenenţei etnice a locuitorilor unor regiuni geografice din perioadele antică şi medievală timpurie, pe baza descoperirilor arheologice rămâne un subiect pe cât de specific, pe atât de dificil. În lipsa izvoarelor scrise, doar abordarea complexă şi atentă a factorilor geografici, a moştenirii culturale şi influienţelor externe poate contribui la reconstituirea tabloului etnic al spaţiului pruto-nistrean din perioada evului mediu timpuriu. Atribuirea etnică a unor aşezări doar pe baza fragmentelor de ceramică este incorectă, deoarece ceramica, precum şi alte obiecte confecţionate de om, au fost în majoritatea cazurilor caracteristice unei perioade şi s-au răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât spaţiul locuit de o etnie sau alta, cu atât mai mult cu cât mobilitatea oamenilo, în Antichitatea târzie şi Evul mediu timpuriu, a fost destul de ridicată. Nu putem vorbi despre existenţa unor etnii omogene sau culturi uniforme, în acelaşi timp nu putem atribui unele obiecte de circulaţie largă doar anumitor populaţii. Un rol important în rezolvarea acestei probleme îl are analiza situaţiei demografice a regiunii şi stabilirea raportului numeric dintre elementele etnice ce sunt atestate în acest mediu geografic în perioada de timp stabilită, ceea ce impune o corelare directă a informaţiilor furnizate de sursele istorice, arhiologice şi antropologice.Perioada ultimelor secole ale primului mileniu reprezintă o etapă importantă în evoluţia societăţii din regiunea de la nord de Dunărea de Jos, deoarece în acest răstimp s-a încheiat procesul de etnogeneză a poporului român. Poziţia geografică a spaţiului pruto-nistrean l-a transformat în Antichitatea târzie şi Evul mediu timpuriu într-o regiune atractivă pentru diferite neamuri migratoare ce se deplasau din părţile asiatice spre cele mai bogate centre ale Imperiului Bizantin, iar populaţia locală devenea un obiect al exploatării în calea lor. Prezenţa, fie chiar temporară sau formală, a elementelor neromanice în spaţiul pruto-nistrean a avut şi unele implicaţii în evoluţia comunităţilor locale. În lipsa unor surse scrise, încercările cercetătorilor de a preciza prin intermediul investigaţiilor arheologice natura şi consecinţele raporturilor dintre autohtoni şi alogeni au menirea de a elucida particularităţile culturii materiale şi spirituale din spaţiul pruto-nistrean în secolele VIII-IX. Pentru perioada respectivă este necesar să ţinem cont de prezenţa temporară aici a unor populaţii neromanice, cum sunt slavii, precum şi unele populaţii turanice pătrunse în aceste regiuni dinspre răsărit în căutarea unor condiţii de viaţă mai prielnice. În comparaţie cu perioadele anterioare, secolele VIII-IX beneficiază de o situaţie relativ stabilă. Societatea locală s-a reorganizat, pe parcursul secolelor VIII-IX pe baze noi, manifestate, în primul rând, printr-o creştere demografică. Stabilitatea politică din această perioadă din regiunea nord-vestică a Mării Negre se explică prin construirea Chaganatului Chazar, care a oprit pe o perioadă de timp valurile de migratori din partea asiatică spre vest. O altă cauză este criza economică şi militaro-politică din această perioadă a Imperiului Bizantin şi orientarea politicii expansioniste bulgare mai mult spre regiunile sudice, în detrimentul acestuia.