Societatea medievală era organizată după un sistem social și politic cunoscut sub denumirea de feudalism, care îi este specific Evului Mediu. Acesta a fost un sistem de organizare a societății în care aristocrația agrară și militară stăpânea pământul și țăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franța, în secolele IX-XIV. Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în orânduirea feudală.[1] Nobilii, posesorii de pământuri, dețineau puterea economică și politică. Țăranii, lucrători ai pământului, și-au pierdut, în număr tot mai mare, libertatea, ajungând în șerbie. Alături de aceste categorii, locuitorii orașelor au început să joace un rol tot mai important în viața societății, pe măsură ce s-au dezvoltat meșteșugurile și comerțul.[2] Cuprins