În vremurile de demult, nu existau oameni. Planeta era guvernată de Natură. Aceasta avea doi slujitori loiali: Apa şi Aerul. Împreună încercau să protejeze Pământul de cel mai mare duşman al lor: Focul.  Conflictul dintre Foc şi Natură dura de mai bine de zece mii de ani. Aflând de apariţia noii planete, Focul decise să o distrugă. Din spaima că întreaga sa creaţie va fi nimicită, din lacrimile Naturii s-au născut Apa şi Aerul. Aceştia au fost puşi să păzească lumea de ameninţarea Focului: Apa crease oceane pe toată planeta, iar Aerul o păzea din înaltul cerului. Totul a fost bine până când Focul şi-a făcut din nou apariţia. Acesta era un element foarte puternic care putea distruge totul în doar câteva secunde. Mare i-a fost mirarea să vadă întinderile nesfârşite de ape. Era în dezavantajul lui. A mai văzut o tânără ce ridica valuri înalte şi care voia să îl distrugă. Vâzăndu-se, Apa a renunţat la atac. Focul a fost surprins că nu voia să îl atace. Se uita la ea, un element atât de firav, dar cu suflet de războinic. A vrut să se apropie de ea, iar Aerul a anunţat-o pe Natură de dezastru. Aceasta nu a răbdat încăpăţânarea Focului şi l-a închis pe fundul oceanului. Ştia că doar aşa îl va putea nimici şi pune capăt acestui război. Apa era foarte confuză. Nu ştia de ce Natura şi Focul se urau atât de mult. Dându-şi seama că nu mai putea ascunde acest secret, Natura i-a mărturisit totul. - Acum zece mii de ani, am creat această lume. Am suferit mult când am aflat că Focul va veni să o distrugă. Nu ştiam ce să fac. Nu voiam să văd totul năruit. Am plâns mult, iar din lacrimile mele aţi apărut tu şi Aerul. Rolul vostru a fost de a-l împiedica pe Foc să-şi ducă planul până la capăt. Tu ai o putere mai mare decât a Aerului şi de aceea vreau să scapi de duşmanul meu odată pentru totdeauna. - Nu voi face asta! Nu voi comite o asemenea nelegiuire. Nu pot să distrug un element! - Vei face cum îţi ordon! - Cel mai bine ar fi ca tu şi Focul să faceţi pace şi să puneţi sfârşit acestui conflict fără sens.  Supărată, Apa coborî până pe fundul oceanului. L-a văzut pe Foc slăbit, gata să piară. Aceasta a vrut cu tot dinadinsul să îi vorbească, dar Focul ştia prea bine motivul pentru care venise la el. - Ştiu că eşti nemulţumită de războiul dintre mine şi stăpâna ta. Dar asta nu depinde de mine.  - Dar Natura a spus că ai vrut să distrugi lumea. Şi voia să te distrug. - Tocmai. Eu sunt un element distrugător, iar tu eşti opusul meu, eşti dătătoare de viaţă. Aşa că ar fi bine să-ţi îndeplineşti ordinul. În acel moment, Natura îi văzuse pe cei doi şi nu a suportat trădarea Apei. Drept pentru care a hotărât să o distrugă. Focul nu a stat mult pe gânduri. - Acum realizez că doar noi putem opri tot acest haos. Ia-mă de mână! Apă, regret tot ce i-am făcut stăpânei tale. Cei doi şi-au atins mâinile, iar Natura s-a ridicat la suprafaţă speriată. Aerul a fost uimit să vadă întinderi de uscat ce se ridicau din ocean.  - Apa... - A sfârşit împreună cu Focul. Ei au creat acest element. Îl voi numi Pământ, şi aşa se va numi şi această lume. Pentru că două elemente opuse şi-au dat viaţa pentru a readuce echilibrul în această lume. Natura a înzestrat Pământul cu arbori, plante şi animale. Se uita mândră la creaţia ei, care nu mai ear ameninţată de niciun pericol. Bunătatea Apei şi Puterea Focului se regăseau acum într-un nou element: Pământul.