Este august. Vacanța cea mare aproape că s-a terminat, însă noi putem visa în continuare unde să fugim de acasă.Ne gândim cu nostalgie că am străbătut lumea-n lung și-n lat din Deltă la Polul Sud până-n capitala Bazaconiei. În timp ce ne trăgeam sufletul am ajuns și la zoo, la piață, la cinema, chiar și la un meci de fotbal. Încă ne dor picioarele de la călătoria în Lună.Ne-am bătut cu zmei chiar dacă nu suntem Feți Frumoși.De ce râdeți și vă hliziți? Așa, carevasăzică voi încă nu credeți că toate aceste aventuri au avut loc în vacanță?Printr-o scamatorie vom scoate din buzunar însemnările din această călătorie:În Sahara oamenii sunt legați la cap c-un șervet și mănâncă șerbet. Dar nu e chip să bea la urmă și apă din nisip. Scuturați peste ei o pânză mai nouă, să creadă că din rugăciunile lor a-nceput să plouă.Dar să știți, copii: ce e prea mult strică în viață, cum scrie și pe borcanul cu dulceață. Deci să nu-mi stați toată ziua-n soare, că n-aveți șapte piei pe spinare. Ci să vă uitați cum fac plajă valurile, care aleargă iute și se întorc pe partea cealaltă după două minute.Luați-vă de mână. Gata. Azi mergem în Lună. Noi putem părăsi planeta chiar dacă nu e gata racheta. Ne uităm bine unde se vede o rază care arde subțire ca un pai și ne vom ține de ea scai. Dincolo de zare, poteca o ia drept spre Soare.  Acolo dăm drumul baloanelor colorate luate pentru orice eventualitate.Năzdrăvanilor, stați! M-am luat cu vorba și am uitat să vă spun să respirați. Pentru că lumea – să nu vă mire – vine la munte mai mult să respire. Cică aerul de aici conține nu știu ce vitamine. Si dacă-l tragi în piept cuminte, te faci sănătos pe șapte ani înainte.Eu tocmai ațipisem, că era mult somn acolo pe câmpie, poate unde la fiecare pas întâlneai o pernă de puf de păpădie. Of, că nici nu mai poți să te mai odihnești cu copiii ăștia, care-ar sta toată ziua-n povești!Acum vă pare rău că nu ne-ați însoțit în aceste călătorii. Nu-i nimic. Timpul are încă răbdare cu noi.Mai bine aduceți voi repede o hartă să vedem unde mai putem hoinări înainte să apună soarele.Pentru câteva momente ne-a întors privirea spre aventurile copilăriei citind minunata carte „Unde fugim de acasă?” scrisă de Marin Sorescu. Ne-am imaginat că putem face înconjurul lumii doar dintr-o clipire și putem privi minunățiile lumii așa cum le-am vedea pentru prima oară. Haideți, dați-mi mână și să fugim de acasă!