E dimineata Eu cu familia mea mergem cu trenul spre Gara de Nord. E o zi excelenta de un picnic asa ca eu cu familia mea vom merge in parcul Mihai Eminescu din apropiere. Langa mine si familia mea s-a asezat o batrana care a spus daca imi place cu trenul si daca am mai fost vreodata. Eu un copil educat ce sunt i-am raspuns cu Bineinteles. Am stat cuminte in scaunul comfortabil al trenului si m-am jucat pe telefon. Soferul mi-a facut cu mana un salut si m-am simtit foarte bine.

Trenul a pornit din gară, aruncând spre cerul galben răcnetul asurzitor. Oamenii priveau alene cum se-nșiră-n zare plopii, rătăciți printre ecouri, duse-n cer de spuma verde a grăbiților cocori. Se tot leagănă,  pe șine,  lungul vierme-n fier lucrat, doar mam-mare   nu-l aude, fiindcă doarme apăsat, de cum trenul a plecat..., doarme fără de păcat. Eu, Mircică și Crevete stăm cu nasul prins de geam, adunăm, în ochi, mărețe fâlfâite peisagii, ce le-am vrea în geamantan, să le-așternem, cu  suflare cerului de ieri și azi, peste buza de mărgean a pendulei   din perete.